Is it like Afghanistan? Is it Vietnam again? Does it look like Serbia, 1999? Any connection to World War II? To the Cold War? Which one of them is it?
The answer is “all.” It is all of these and more than that. The war in Ukraine has a virtual component easy to notice if it were only for cyberwar and hackers. But it’s even more: Age of Empires. Civilization played by an aggressive guy. DOOM and Wolfenstein. The war in Ukraine is gamified.
Continue reading
Un sondaj Strategic Thinking Group despre propagandă, dezinformare și fake news sugerează un lucru îngrijorător: spaima de fake news și propagandă este mult mai extinsă decât fake news-urile și propaganda care circulă în România. Ironic, această spaimă ajunge să invalideze chiar adevărul, fiindcă de exemplu 18% dintre români cred că Uniunea Europeană “dezinformează”. Continue reading
Nu e despre un oraș, e despre un partid. Și nu e despre străzi, țânțari sau apă caldă, e despre viitor.
Un lucru care m-a surprins de la plecarea din România e faptul că meciul dintre Gabriela Firea și Nicușor Dan, pentru Primăria Bucureștilor, se joacă foarte strâns. Lipsa de performanță a primeia în mandatul trecut se vede cu ochiul liber. Activarea electoratului tânăr, la fel. Faptul că PNL și USR au reușit să se înțeleagă pentru desemnarea unui candidat unic, idem. Faptul că PSD a ajuns într-o fundătură, după regimul Dragnea-Dăncilă, și el. Și atunci, de ce stau lucrurile așa cum stau?
Continue reading
Zilele trecute, Alexandra Florescu, single mother-ul marketingului Nemira și unul din cei mai avizi cititori pe care îi cunosc, se întreba pe drept cuvânt de ce în mediile influensăro-opinio-jurnalistice se discută atât de puțin despre dispariția probabilă – sau posibilă – a Dilemei. Motivul meu e că discuția nu se prea poate purta decât în clișee. Dar tocmai de aceea are sens. Continue reading
Acum câțiva ani, când am terminat Cum să devii un Nimeni, cartea despre media apărută la Humanitas, am zis: OK, am făcut-o și pe asta, a fost foarte frumos, dar nu cred că o să am timp să mai scriu o carte în viitorul apropiat. Uite însă că s-a ivit momentul, iar Mihnea Constantinescu – Omul care a schimbat România fără ca noi să știm e cu totul altceva. E despre felul cum un personaj “de spate”, discret dar deloc ocult – care a făcut parte din toate guvernele României de după 1990 – a influențat decisiv traseul politic al ultimilor 30 de ani. Continue reading
Nici europarlamentarele, nici intrarea în închisoare a lui Liviu Dragnea nu sunt garanții că România se va transforma într-o democrație funcțională. Totuși, cele două evenimente au împiedicat o coagulare fără precedent a PSD, în jurul unor deziderate infracționale. Am cel puțin două povești care dovedesc că e așa. Continue reading
La începutul campaniei, m-am bucurat că discutăm mai mult despre Bruxelles decât alte dăți. Până la urmă, tot la Dragnea am ajuns. Nu e bine să fie așa și nu e cazul să uităm pentru ce votăm: Uniunea Europeană. Și e un moment în care, vorba lui Kennedy, nu trebuie să ne întrebăm ce poate face Europa pentru noi, ci ce putem face noi pentru Europa. Ceea ce, pe termen lung, e o socoteală foarte bună, fiindcă soarta noastră nu se joacă pe 27, la termenul lui Dragnea. Continue reading
Apariția “lupului dacic” pe logo-ul Președinției României la Consiliul UE a dat naștere la diferite discuții. E ceva ce merită discutat, dar puțin altfel. Iar concluziile nu-s chiar previzibile. Continue reading
Fie dată o țară de la marginea Europei, în care în ultimii doi ani politicienii au mestecat obrăznicii localiste, anti-UE. Țara are un moment de expunere singular, fiindcă e timp de șase luni președinta Consiliului UE, într-o Uniune zdruncinată de tendințele centrifuge ale Ungariei, Poloniei sau Regatului Unit. Cum facem s-o promovăm?
E simplu: cu platitudini localist-istorice și patriotice, presărate cu raze de soare și colorizări kitsch. Plus, neapărat, un pic de praf de pușcă. Continue reading
Ion Iliescu a devenit darlingul presei și analiștilor non-PSD cu ceea ce a scris pe blog despre preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România. Cum de a ajuns în postura asta un bătrân nostalgic comunist, pe deasupra și inculpat în Dosarul Revoluției? Și ce ce spune asta despre scena noastră politică?
